Reflectii pe marginea Globalizarii

In general, vorbim despre globalizare atunci cand corporatiile si bogatia se pot misca fara restrictii pe piata globala libera,mana de lucru,comunitatile si tarile sunt fortate sa competitioneze pentru a atrage capitalul liber. Rezultatul este ca standardele de protectie a mediului, protectia sociala si veniturile sunt antrenate in jos.

Efectul secundar al fenomenului globalizarii este contrastul inevitabil intre dorinta omului de acumulare a bunurilor materiale si nevoia sa de comunitate si identitate. Mai exact, asistam la o confruntare intre interesele economice si financiare pe de o parte(piete de capital,corporatii multinationale,investitori) si entitatile social-culturale pe de alta parte.

O caracteristica vulnerabila a globalizarii este aceea ca piata merge prea departe,dominand aspectele sociale si politice, raspandind ocaziile si avantajele globalizarii inegal si inechitabil,concentrand puterea si bogatia intr-un grup restrans de popoare,natiuni si corporatii,marginalizandu-le pe celelalte. Globalizarea,departe de a pune capat diferentelor,accentueaza rivalitatile tocmai atunci cand se creeaza o anumita omogenizare a sistemelor economice.

In timp ce globalizarea a adus beneficii multora, ea a strivit clasa mijlocie,atat in societetile locale,cat si in sistemul international. Exista doar doua cai de supravietuire pe piata globala actuala : oamenii si tarile trebuie sa fie competitive fie intr-o economie a cunostintelor,care rasplateste priceperea si institutiile ce promoveaza inalta tehnologie si inovatiile,fie intr-o piata a salariilor mici, unde este folosita o tehnologie medie pentru executarea muncilor de rutina la cel mai scazut cost posibil.

Minciuna comertului liber este bine escamotata, fiind greu de sesizat legatura dintre mizeria si disperarea celor multi “legati de pamant” si libertatea celor putini si mobili. Globalizarea este o uriasa minciuna caci ea fractioneaza lumea.Popoarele lumii a treia sunt excluse din “lumea bogata”.Globalizarea pretinde schimbarea in bine,atunci cand,de fapt,exista bogatie pentru unii si mizerie pentru cei mai multi.Ea spune ca aduce pacea,in timp ce in lume avem 43 de razboaie de mica intensitate.

Globalizarea spune ca face sa dispara dictatorii si promoveaza democratia,ceea ce e fals.Una din cele mai mari puteri comerciale ale lumii este China - o dictatura inspaimantatoare cu 11.000 de prizonieri politici. Globalizarea este,mai curand,o tiranie.

S-a visat, de asemenea, la o ordine internationala mai justa. Sfarsitul lumii bipolare a reprezentat o ocazie foarte buna pentru crearea unei ordini internationale mai umane. In locul acesteia, asistam la o globalizare economica ce a scapat de sub control politic, ducand astfel la haos economic si la devastare ecologica in multe parti ale lumii

In sine,globalizarea nu e nici buna nici rea.Ea are puterea de a face mult bine(si pentru tarile Asiei care au adoptat-o dupa ritmul si situatia lor,ea a fost o binefacere,in ciuda regresului datorat crizei din 1997),dar,in foarte multe tari ale lumii,ea n-a adus beneficii asemanatoare,pentru multi oameni infatisandu-se ca un dezastru absolut.

Adversarii globalizarii acuza tarile occidentale de ipocrizie si au dreptate.Statele Occidentului au impins tarile sarace sa-si demonteze barierele vamale,dar ei le-au pastrat pe ale lor,impiedicand astfel tarile in curs de dezvoltare sa-si exporte produsele agricole,privandu-le de un venit necesar lor.

Globalizarea este dependenta de inegalitate.

Globalizarea este nedespartita de dinamica capitalismului.Capitalismul nu este un umanism,deci nu se preocupa de interesele omului,neavand incredere in posibilitatile sale de afirmare.

Globalizarea a intrerupt ideea binefacerilor, a unui efort continuu in convingerea ca generatiile viitoare o vor duce mai bine. Ea a inlocuit-o cu obsesia vitezei,a timpului care grabeste : nu mai avem timp de pierdut, trebuie sa mergem mai repede pentru a ne imbogati.

Sfarsitul Istoriei, care a fost proclamat de catre unii ca un progres de nedepasit al omenirii dupa caderea Zidului Berlinului,isi gaseste acum adevaratul sau sens:sfarsitul Istoriei este absenta viitorului.Aceasta lipsa provoaca frica zilei de maine,pentru sine,pentru copii.Cand viitorul se rezuma la o succesiune aleatoare de slujbulite, regula supravietuirii se afla in non-angajare,dar mai ales,in non-implicare.

Globalizarea economica implica atenuarea democratiei, deoarece popoarele lumii pierd controlul asupra vietilor lor zilnice, (sau mai bine zis sunt privati de posibilitatea de a le controla) refuzandu-li-se participarea in luarea deciziilor care le modeleaza vietile.Aceasta este in concordanta cu victoria milenara a capitalismului si a colonialismului din ultimile secole.

O alta schimbare “in bine” a globalizarii este deturnarea dezvoltarii economice in Sud,unde saracii continua sa plateasca pretul mare al ajustarilor.Pentru a creste exporturile si a-si plati obligatiile catre creditori,tarile in curs de dezvoltare trebuie sa taie in bugetele de sanatate,educatie si ajutor al micilor fermieri. Exista nenumarate studii amanuntite despre impactul social al ajustarilor structurale si rezultatele sunt deprimant de identice.Cei care detin mai putin,sufera mai mult.

Paradoxal este faptul ca, in secolul al XXI-lea, tocmai cei care se cred aliatii saracilor sunt avocatii introducerii taxelor vamale in tarile in curs de dezvoltare. Pe langa faptul ca actioneaza ca bariere ale comertului intre tarile dezvoltate si cele sarace fiind in defavoarea celor din urma, aceste taxe sunt si o piedica pentru comertul Sud-Sud. Spre exemplu,majoritatea comertului din Africa este regional si nu global. Prin urmare, cine va castiga din stanjenirea acestui comert?