Still working to recover. Please don't edit quite yet.

Anarho-individualism

From Anarchopedia
Jump to: navigation, search

Anarhism

Traditii

Anarha-feminism
Anarho-comunism
Anarho-sindicalism
Anarhism Creştin
Anarhism Colectivist
Eco-anarhism
Anarhism Verde
Anarho-individualism

Anarhism in Cultura

Anarhism si Religie
Anarhism si Societate
Anarhism si Arta
Critici ale Anarhismului
Istoria Anarhismului

Teorie Anarhista

origins of anarchism
anarchist economics
anarchism and capitalism
anarchism and Marxism
anarchism w/o adjectives
anarchist symbolism
propaganda of the deed
post-left anarchy

Anarhism pe regiune

Anarhism in Africa
Anarhism in America
Anarhism in Eurasia
Anarhism in Oceania

Concepte Asociate

Alter-globalizare
Anomie, Anti-racist Action
Autonomism, Black Blocs
Copwatch, Consensus
Diggers, DIY
Democractie Directa
Freeganism
Indymedia, infoshops
Squatting, wikis

Liste relevante

Anarhisti | Carti
Comunitati | Concepte
Organizatii

Anarho-individualismul este o formă a anarhismului care arată importanţa individului. O serie de gânditori anarhişti, cum ar fi Josiah Warren, Benjamin Tucker, Lysander Spooner, Max Stirner, Dora Marsden sau Joseph Labadie, sunt consideraţi anarhişti individualişti. Lucrările lor luptă pentru suveranitatea fiecărui individ în viaţa personală. Alţi asemenea scriitori sunt Henry David Thoreau şi John Henry Mackay.

Anarho-individualiştii si proprietatea privată

Anarho-individualiştii sunt cunoscuţi ca parte a tradiţiei lor de anarho-capitalişti, pe de altă parte, caţiva anarhişti individualişti recunosc o seamă de lucrări a anarho-capitaliştilor ca parte a tradiţiei, dar fără a fi de acord cu ele în totalitate.

Socialiştii libertarieni insistă că mulţi din aceşti autori, incluzându-l şi pe Pierre-Joseph Proudhon, au respins bazele esenţiale ale capitalismului, şi anume legalitatea proprietăţii private (ca fiind in opoziţie cu simplul drept de folosinţă), în special cu privire la pământ, si plata interesului sau a chiriei.

Anarho-capitaliştii apreciază accentul pe care aceşti gânditori l-au pus pe drepturile individuale sau libertate, şi pe concepţiile bazate pe piaţă decât pe cele bazate pe colectivism; ei sunt de acord cu Frederic Bastiat ca un răspuns lui Proudhon.

Anarho-capitaliştii ar putea de altfel să gândească precum Max Stirner care este, discutabil, dintre anarhiştii individualişti, cel cu orientarea cea mai filosofică, a respins ideile lui Proudhon despre proprietate ca un bun colectiv, dar şi toate felurile de liberalism precum şi ideea de drept la proprietatea personală ca o iluzie sau "fantomă", exprimând clar că nu există nici un drept divin de a poseda ceva, omul doar are ce are şi atât. În viziunea lui Stimer nu există nici o obligaţie morală legată de proprietate sau orice altceva în ceea ce priveşte. Astfel el consideră ambele concepţii ale lui Proudhon, "propretatea individuală ca furt"(parafrazat) şi ideea libertariană de proprietate ca un principiu natural fondat pe superstiţii. (În acest concept el include explicit toate posesiunile "fără însemnătate" sau "spirituale", vezi şi The Ego and His Own.)

Linkuri externe