Anarhism Colectivist

Anarhismul colectivist, numit şi anarho-colectivism, este o doctrină anarhistă a secolului al XIX-lea care a susţinut abolirea statului şi apartenenţa privată a mijloacelor de producţie, cu mijloace de productie aparţinând unui colectiv, controlate şi sprijinite de înşişi producătorii. Muncitorii erau compensaţi pentru munca lor pe baza intervalului de timp în care contribuiau la producţie, decât "fiecare după nevoi" ca în anarho-comunism. Anarho-colectivismul este asociat de obicei cu Mikhail Bakunin, secţiunile anti-autoritariene a Primei Internaţionale, şi timpuria mişcare anarhistă spaniolă. Alţi susţinători importanţi ai anarho-colectivismului îl includ pe anarhistul german Johann Most, înainte ca el să devină anarhist comunist.

Anarho-colectiviştii iniţial au folosit cuvântul "colectivism" pentru a face diferenţa dintre ei şi socialiştii de stat asociaşi cu Karl Marx. În numele libertăţii, Bakunin a scris, "întotdeauna vom protesta împotriva a orice seamănă în orice privinţă cu comunismul si socialismul de stat", pe care Bakunin le privea ca autoritariene în esenţă (Federalism, Socialism, and Anti-Theologism", 1867).[1]

Secţiunile anti-autoritariene din Prima Internaţională proclama la congresul de la St. Imier (1872) că "aspiraţiile proletariatului nu au alt scop decât stabilirea unei organizaţii şi federatţii economice libere, fondată pe baza muncii şi egalitaţii tuturor şi absolut independente de orice guvernare politică", în care fiecare muncitor avea "dreptul de a se bucura de producţia grosolană a muncilor sale, în acest fel dezvoltându-şi puterile intelectuale, materiale sau morale într-un cadru colectiv. Această transformare revolutionară ar fi putut fi doar rezultatul mişcării spontane a însuşi proletariatului".[2]O poziţie similară a fost adoptată de Workers' Federation of the Spanish Region în 1882, articulată de un veteran anarhist din Prima Internaţională, Jose Llunas Pujols, în eseul său, "Collectivism".[3]

În anii '80, majoritatea mişcărilor anarhiste au adoptat o poziţie anarho-comuniste, sprijinind abolirea muncii răsplatite şi distribuirea în funcţie de nevoie. În mod ironic, eticheta "colectivistă" a fost asociata mai apoi cu socialiştii marxişti de stat care sprijineau intenţia de a păstra un sistem salarial în perioada de trecere la comunism. Anarho-comunistul, Peter Kropotkin, a abordat aceasta poziţie în eseul său, "The Collectivist Wages System", care a fost introdus în cartea sa, The Conquest of Bread în 1892.

Template:wikipedia